Ferminei Daza i-a fost de ajuns să vadă zâmbetul şăgalnic al verişoarei pentru ca în inima ei să reînvie amintirea parfumului meditativ al cameliilor albe, chiar mai înainte de a rupe cu dinţii sigiliul de ceară roşie şi de a se cufunda în băltoaca de lacrimi a celor unsprezece telegrame nesăbuite, care au ţinut-o trează până în zori.
Gabriel Garcia Marquez – Dragoste în vremea holerei
P.S. Este primul ego aici. M-a pocnit din nou Dragostea în vremea holerei.

